cainele navetist ...

Salutare si cer scuze celor care i-am introdus mai tarziu in blog, dar avusesem ceva treaba si nu am mai apucat, v-am lasat oricum mesaje pe blog, doar lui Radubu, care avea ceva la blog ca nu reuseam sa-i scriu , iar Oanei, careia ii observasem mutarea catre alta adresa de blog si facusem deja modificarea, nu am mai reusit sa-i accesez blogul....nu stiu din ce motive. Dar se poate verifica , am facut modificarile deja.

Azi, doar o scurta povestioara care azi m-a amuzat foarte tare....
Mergeam dimineata la servici, iar dupa ce iesisem din metrou am urcat in autobuz, mai aveam de mers vreo cateva statii..........
Nu stiam de ce, dar lumea era foarte zambitoare, auzeam cate un raset...si nu stiam ca de ce...
Undeva la o jumatate de pas de mine, chiar daca autobuzul era putin inghesuit, jos de-a lungul podelei, statea intins un caine alb, vagabond, care se pare ca se saturase de inghesuiala din Piata Romana si se urcase in autobus de buna voie si nesilit de nimeni sa mearga cu Nasu' vreo cateva statii, putin intr-o zona mai civilizata a orasului...
Faza cea mai tare era cand acesta cu toate ca statea fara sa aiba nici o treaba cu nimeni , nu il durea nicaieri de nimic, din cand in cand , cand urma vreo statie se ridica instinctual si se deplasa un pas sau doi pana la usa, si se uita pe geam afara, parca ar fi fost mare cunoscator al zonei si un mare navetist, care era obisnuit deja cu calatoria cu autobuzele, si parca se uita si isi spunea oarecum in mintea lui....ia sa vedem mai, oare ce statie urmeaza???
Dupa care, vazand peisajul de afara se aseza la loc. In fine cand autobusul ajunsese pe undeva la inceputul zonei Baneasa, el cobori in cele din urma , lumea vorbind cu voce tare, ca acum urmeaza sa coboare si sa se deplaseze pana la Aurel Vlaicu sa ia si metroul o statie pana in Aviatorilor...
Ce mai catelul era nostim de tot si nu avea nici o treaba parca se afla in sejur pe undeva ....


V-am salutat !

inventie

Daca tot exista tot soiul de trackere si countere, de ce nu ar exista unul si de cate dopuri ai desfacut? Astfel daca stai la o masa cu mai multi prieteni, si bei foarte multe randuri de bere, la un moment dat nu le mai tii sirul.
Treaba ar fi ca poate intr-un astfel de moment ospatarul sa doreasca sa te fenteze, adaugandu-ti cateva in plus la nota de plata...
Dar cu un astfel de desfacator, se pot evita astfel de situatii si il pui sa le aduca la masa nedesfacute si le desfaci chiar tu... in felul acesta poti sa te imbeti fara nici o grija... doar tabla inmultirii mai este necesara sa o stii indiferent de cat de mahmur ai fi !
....cica ar purta numele de Bottlespy !

un mic, un peste poate o bericica...

De multe ori intorcand-ma pe jos acasa, caci de la metrou mai am putin de mers, vezi in Bucuresti, tot ce vrei de la cladirea bancii luxos construita in mijlocul cartierului, pana la tot felul de fete vesele sau ponosite unii bucurosi altii tristi, fiecare cu treburile lui...
Azi m-am gandit totusi sa scriu si despre asta asa ca nu ma mai puteam abtine, sa scriu despre cei care practica gatitul turistic, sport des practicat in anumite cartiere din Bucuresti, chiar daca sa zicem e pe cale de disparitie el mai exista totusi...
Era intr-o frumoasa zi de vara, si mergeam in plimbare spre casa cand pe dreapta coana Vergi' de la blocul de pe colt al primei stradute care trebuie sa o strabat, fain, frumos, imbracata de sarbatoare, data cu ruj, asistata cuminte de Patrocle strajerul blocului cenusiu (amic cu Basescu de altfel), invartea plina de satisfactie micii de pe un gratar improvizat, astfel ca fumul negru de carbune, imbibat de un miros ciudat (cine stie ce mai pusese scumpa de ea pe foc, sa aiba gust de deliciu...), ajunsese pana la doua blocuri mai incoace si pana la etajele superioare ale blocului cu 10 etaje.
"Excursionista", ca altfel nu pot sa o numesc, avea fata plina de satisfactie urmarind cu coada ochiului fiecare trecator care trecea prin fata sa vada daca in privirile acestuia licareste sau nu o catusi de mica urma de invidie... asupra faptului de cat de bine ii merge ei, si ce talent de gospodina se ascunde in fascinanta ei faptura.
Azi, din nou un tip din blocul de alaturi iesise in fata blocului asezandu-se plin de tact pe un scaun si curata solzii de zor, de pe un Caras gras pe care numai el stie de unde il achizitionase, crescand ficatul in el, in momentul in care trecea vreun vecin pe langa el, crezand ca acesta crapa de ciuda la cat de prospera si de plina este viata sa...
Eu nu pot sa inteleg un lucru domle' poate ca nu toate cartierele Bucurestiului seamana cu Sectorul 1 unde cladirile din sticla si curatenia occidentala te izbeste in fata, dar a te umfla in pepeni si de a face caz din faptul ca iti faci mancarea in fata blocului, doar poate poate moare capra vecinului, pare a fi un aspect de prost gust si grasa nesimtire insotita de prostia celor care fac lucrul asta. Mai ales ca in prostia lor, nu cred ca acestia parasesc de multe ori portile orasului din lipsa de fonduri poate, dar a te expune si da in spectacol prin asta mi se pare o tampenie, care de ce sa nu recunosc este destul de funny totusi. Altfel nu am mai avea cu ce ne descreti fruntile...
Daca tot suntem in Europa poate macar in viitor avem o mica speranta sa nu mai vedem asa ceva.
Una e sa fi plecat intr-o tabara, in aer liber la munte unde nu vezi urma de bloc cenusiu la linia orizontului (si sa te intinzi la ospatz) si alta e sa-ti faci cotet in fata blocului ranjind cu imbecilism la toti trecatorii de pe strada. E ca si cu mancatul semintelor... seminte se mananca :-)) la fotbal dragilor, eventual sa mai ai cu ce arunca in galeria adversa si nu pe strada, sau oriunde altundeva.
Dar in final poate ca ati auzit sau poate ca nu anul acesta la Gilau langa Cluj Napoca, a avut loc Campionatul International de Gatit in aer Liber unde se pare ca a existat un juriu format din mai multe tari. Macar stim ca poate nu suntem singurii.... dar poate ca dincolo se face totul la un mod mai organizat, si nu in fatza blocului.
Data viitoare am s-o anunt pe tanti Vergi' poate ia vreun premiu...
Si ia priviti ce am gasit pe net..... micii au ajuns in randul sfintilor.....

frica de "becalizare"

De ceva vreme se tot discuta despre fenomenul acesta care desi era la un moment dat un subiect de comedie, a luat totusi amploare din cauza fenomenului media...
Incepand de la CTP la Cartarescu lumea isi manifesta stupoarea ce s-ar intampla daca totusi in locul marinarului care asa cum ar fi el ... ne-am trezi cu acest individ sa ne conduca, mai ales ca a ajuns sa devanseze multi contracandidati, ajungand pe undeva pe locul 3, iar partidul sau nu mai este deloc o gluma politica...
Lumea buna, se pare este dezgustata de tot acest show si din sila participarea la vot este una tot mai restransa. Raman sa voteze fanii Stelei, precum si alti admiratori ai celebrului finantator de biserici. Personal la inceput nu aveam nimic cu dansul, la vremea cand se ocupa doar de finantarea echipei de fotbal, dar mai nou, sunt de parere ca ar trebui pornita (pana nu e prea tarziu) o puternica campanie impotriva acestui fenomen care prinde aripi se pare. O campanie care sa scoata in evidenta si celelalte aspecte , in afara de faptul este un clown de geniu...
De suferit am avea cu totii daca s-ar ajunge in aceasta situatie, mai ales prin Europa si alte tari dezvoltate, care s-ar feri banuiesc de vreun anume fel de relatie cu o tara care este reprezentata de un asemenea individ. Mai ales ca dupa cate stiu ii place nespus sa calatoreasca.
Dar sa speram ca Romania va ajunge pe viitor, si acum suntem intr-o directie buna zic eu, in care economicul sa nu mai depinda de politic iar rolul unui presedinte sa se reduca la a fi doar un reprezentant diplomatic al tarii respective si nimic mai mult. Asta mi-as dori in cazul lui Becali, nu si in cazul altora. Dar cred ca la alegeri vom merge din nou ca si in alte dati sa votam raul mai mic...

timpul zburator si ...cartea

De cateva minute am citit un blog al unei bloggeritze sau blogger nu stiu exact ce era .... in fine blogger pasionat de carti.
Stateam si ma gandeam, acum cateva zile cand colindasem la rand librariile ca de ceva vreme n-am mai pus mana pe o carte, dar desi avusesem intentia, timpul nu imi permitea. Cum rasfoiam cartile prin librarii am simtit din nou mirosul acela de hartie proaspata, acea senzatie pe care ti-o da cartea, sau ziarul care poate daca ai timp sa il citesti dimineata cu cafeaua, e o senzatie placuta...
M-am gandit ce fac cu timpul meu efectiv, dupa orele de munca....... Pentru ca o data ce termini cu serviciul poate simti nevoia de o relaxare, sa iesi la o bere dupa program sa poate sa faci ceva "recreativ" - cer scuze daca cuvantul nu exista in dictionar, dar sunt sigur ca se intelege...; sa vezi un film, sa citesti o carte.
O carte necesita poate o implicare mai indelungata, o rupere din timpul liber, mult mai mare, dar si placerea e pe masura. Bineinteles asta depinde si de carte.
Un film desi poate ecranizat dupa o carte, desi introduce intr-un timp mult mai scurt informatia in creier, totusi nu se compara cu cartea, dupa care a fost facut........
In fine am cumparat o carte a lui Mario Vargas Llosa, un scriitor care a avut o viata destul de ciudata, acesta casatorindu-se cu o matusa si dupa aceea cu o verisoara, dar asta nu prezinta importanta pe langa calitatile si experienta de viata personala a autorului, care predase si ca profesor, fusese jurnalist predand la diverse universitati din lume (in special Europa si America).....ajungand un mare scriitor, mai ales prin opera sa Orasul si cainii carte care l-a consacrat ca scriitor, chiar la nivel international, dupa care cartea a fost chiar ecranizata.
In fine cartea care am cumparat-o si se afla pe raft, se numeste Casa Verde si astept sa o citesc....chiar daca timpul nu imi permite. Dar pe viitor tot imi voi face o fereastra ...sau poate doua sa ma mai ocup si de carti in general, chiar daca se spune ca pe viitor aceste e-bookuri vor lua locul cartilor, intr-un ritm foarte accelerat , aceasta considerandu-se un lucru pozitiv fiindca se va evita taierea padurilor...
Raman totusi conservator si totodata la ideea ca decat daca nu ai un laptop cu bateriile incarcate sau un mini computer de buzunar, lucruri care nu sunt accesibile oricui, e-bookul nu prea este la indemana tuturora si nu il poti lua cu tine , in timp ce cartea, e cu totul altceva.... merge si in buzunarul pardesiului, geanta, rucsac oriunde te simti bine cu ea, doar sa o devorezi...

"432" - Cristian Mungiu

432 - de mai bine de o vreme incoace, site-urile, televizoarele, ziarele vuiau in legatura cu acest film.
Toata lumea cauta de nebuna acest film, iubitorii de cinematografie se intrebau intre ei, daca au facut rost de el (de pe vreo sursa de pe internet), se vehiculau fel de fel de zvonuri, cand va aparea si la noi, ca in cele din urma sa se anunte data de 14 septembrie - premiera la Bucuresti (in cinematografe), el fusese difuzat prima data la Teatrul National pe data de 13, unde au fost invitati o groaza de personalitati publice...
Tevatura pornise de la castigarea Palme d'Or in Franta, unde 432, primise acest premiu important.
In sfarsit cum data de 14 a ajuns ..... in sfarsit si in Bucuresti, am fost ca multi altii sa vad despre ce era vorba (deja stiam subiectul, pt. ca citisem multe articole despre el), dar m-am dus sa vad filmul, pentru ca citisem un articol pe site-ul unui ziar national al unei juranliste, care spunea ca filmul nu poate fi considerat un film bun.
Tin sa spun cu regret ca ii dau dreptate intr-o oarecare masura, dar nu totala. Asta pentru ca filmul cu toate ca nu mi s-a parut a fi atat de bun, era totusi un film care trebuia facut. Adica un subiect care trebuia pus oarecum in lumina.
Filmul te arunca oarecum in urma cu gandul la acele vremuri...
Personajul cel mai bine conturat mi s-a parut a fi acest "Bebe", un profitor, a carui "bunavointa" iesita din comun dupa savarsirea faptelor, te facea sa plesnesti de ras; la fel si felul sau de a se exprima si de a pune problema ca sa se faca inteles in cele din urma.
Totusi, chiar daca concluzia finala a filmului a fost pentru mine ceea ce am scris putin mai sus, consider ca acest film a mai propulsat inca o data cinematografia romaneasca pe o pozitie ierarhica mai sus, prin castigarea acestui premiu, fapt care ar trebui sa aduca pe plan international un mic "plus" Romaniei.

hello

Salutare,
eu sunt Broxigard. Si va invit in blogul meu in cele ce urmeaza, eu zic ca o sa merite, si sa va dati fiecare cu parerea din cand in cand pe aici. De ce mi-am facut blog? De ce nu?

Hello
I am Broxigard. I invite everyone to visit my blog, I think will worth it, and I invite you all to agree or not agree with me in the following posts. Why did I made myself a blog? Why not?